Cele mai vechi cărți ale Bibliei au fost scrise în anul 1400 î.Hr. În ciuda acestui fapt, înțelepciunea și sfaturile conținute în ea rămân până în ziua de azi pentru noi un indicator valoros. Acest lucru mărturisește universalitatea și caracterul atemporal al Bibliei. Parabola lui Cain și Abel este probabil cunoscută de toată lumea, indiferent de credința lor. Întrebarea este, totuși, dacă toată lumea este capabilă să o interpreteze corect. De ce l-a ucis Cain pe Abel? Ce înțelepciune a vrut să ne împărtășească Dumnezeu cu povestea asta?
Cain a fost primul fiu născut al primilor oameni de pe Pământ - Adam și Eva. A lucrat ca fermier. Avea un frate mai mic, pe nume Abel, care la rândul său era păstor. Într-o zi, frații s-au dus să aducă jertfe lui Dumnezeu. Cain a oferit roadele câmpului, iar Abel a oferit cele dintâi odrasle ale turmei sale și grăsimea lor. Dumnezeu a fost mai mulțumit de jertfa lui Abel. Întristat, Cain, mânat de gelozie, și-a ucis fratele mai mic. Ca pedeapsă, Dumnezeu l-a condamnat la damnare veșnică ("un rătăcitor și un fugar de pe pământ") și i-a dat un semn.
Povestea lui Cain și Abel ne arată la ce acte de cruzime pot duce invidia și gelozia. Este primul caz de crimă descris în Biblie. Pentru noi, catolicii, este un avertisment de a nu acționa pripit și de a nu ne lăsa purtați de emoții. Abel s-a simțit ofensat și, ca urmare, a comis fratricid. Ca pedeapsă, Dumnezeu nu l-a omorât, ci l-a condamnat să rătăcească în sărăcie pe pământ. Cain a fost împovărat de un stigmat, care l-a împiedicat să-și găsească pacea pentru tot restul vieții sale. Motivul așa-numitului stigmat Cain funcționează și astăzi în cultură. Înseamnă că o persoană care a comis o crimă nu va cunoaște niciodată pacea interioară, ci va fi mereu o povară pentru ea.
